Cine erau druizii? (1) - istoria cultelor

In jurul druizilor se invart legende si mituri misterioase care strabat istoria si supravietuiesc tuturor

cultelor religioase ulterioare. Va oferim astazi o prima parte a unei sumare prezentari a acestor importanti pastratori ai traditiei omenirii.
Druizii ocupau o pozitie inalta in societatea celtilor. In timp ce regii detineau puterea seculara, druizii conduceau toate functiile vietii religioase, in calitate de preoti, judecatori si clarvazatori. Tot ei erau depozitarii artefactelor sacre si intermediarii dintre zei si oameni. Pe langa prezidarea ceremoniilor religioase si a sacrificiilor ritualice, druizii erau gardienii unor coduri juridice complexe, a tehnicilor de vindecare traditionala si a mitologiei. Rolul lor nu s-a oprit aici, au actionat in calitate de astronomi, pastrand calendarele prin care se ordonau festivalurile si se determinau zilele de bun augur ale diverselor activitati sociale ale vechilor celti. La moartea unui rege, clarvazatori druzi efectuau un ritual de divinatie pentru a descoperi pe noul conducator.

Originea exacta a clasei sociale, daca o putem numi astfel, este necunoscuta cu toate ca se presupune ca ea a existat si la pre-celtii din Europa. Fiecare populatie consemnata de istorie a avut druizii sai.
Druizii sunt probabil coborati din neoliticul trib de preoti samani descoperiti in desenele rupestre antice.
Aura de mister din jurul druizilor a fost sporita de aparenta oroare a celtilor pentru cuvantul scris. Asta nu inseamna ca celtii au fost ignoranti sau neinvatati, intelepciunea si invatarea fiind la mare rang in societatea lor. Daca scrierea a fost folosita mai mult pentru marcarea drumurilor si pentru tinerea evidentelor financiare sau contractuale, in schimb au dezvoltat un sistem elaborat de memorare si transmitere a informatiei pe cale orala. Cei care erau insarcinati cu pastrarea acestui organism imens al cunoasterii erau druizii, impunand respect printre celti si constituind o clasa echivalenta nobilimii. Capacitatea duizilor de a media intre lumi a dat acestora o mare parte din puterea seculara, fiind intr-un fel reprezentarea zeilor pe Pamant, influenta lor s-a extins aproape in fiecare aspect al societatii celtilor.
Informatiile referitoare la druizi ne parvin in majoritate din scrierile observatorilor romani si greci, Iulius Cezar lasand o descriere amanuntita a cestora. Pliniu cunoscut ca cel Batran sau grecii Siculus Diodor sau Starbon vorbesc si ei despre acesti preoti ai celtilor. Daca la romani simtim o anumita ostilitate fata de druizi, grecii tind sa fie mai intelegatori, laudandu-i pentru intelepciunea si pentru intelectul lor.
Cezar a creat poate cea mai buna descriere a druizilor, subliniind rangul lor in societate, ierarhiile lor interioare, metodele lor de formare profesionala precum si formele de ritualuri si sacrificiu. Desi ii considera pe celti barbari, Cezar ii admira pe druizi pentru interesele lor intelectuale chiar daca povesteste cu groaza practicile lor de sacrificiu. Si asta amintindu-ne ca Cezar se afla in razboi cu poporul celt.
Casta druizilor nu era una inchisa, nu era o functie in societate, un post de munca asemanator unuia din zilele noastre. Orice reusea sa finalizeze cunoasterea si practica necesara putea deveni un druid, primind recunoasterea societatii, fiind scutit de la plata impozitelor sau de serviciul militar.
Druizii au jucat un rol imens in educatie, scolile lor bucurandu-se de o buna reputatie. Odrasle de nobili studiau alaturi de druizii in devenire.
Cezar consemneaza puternica organizare a druizilor, conducerea fiind asigurata de un consiliu si un conducator. Cand liderul murea, consiliul alegea un nou conducator. Fiecare trib celtic avea propriul sau consiliu druid, membrii acestuiau regasindu-se printre consilierii regilor iar altii tinand roluri de muzicieni sau medici. Importanta acordata druizilor se regaseste in faptul ca de la fiecare altar pana la fiecare livada ori camp avea un preot sau insotitor al acestuia.
Conform scrierilor lui Cezar, druizii organizau reuniuni anuale in "tara Carnutes", in arealul unui trib care a trait in zona actuala a regiunii Chartres din Franta.
Teologia druida esta centrata pe doctrina metempsihozei, transmigratia sufletelor. Spre deosebire de multe grupuri care au crezut in reincarnare, druizii nu par sa fi crezut intr-o ierarhie a sufletelor. Astfel un suflet ar putea trece de la om la animal si invers, intr-un ciclu nesfarsit de renasteri.
Poetul roman Lucan remarca cu dezgust, dupa cum spune chiar el, ca aceasta doctrina a reincarnarii afost in mare parte responsabila pentru curajul razboinicilor celti. Atitudinea generala de a manca, a bea si a fi vesel poate fi atribuita acestei relaxari in fata mortii.
Vom continua istorisirele despre druizi intr-un articol viitor, in dorinta de a va captiva interesul pentru imensul bagaj informational oferit de cultul druid. Vom reveni.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează